0
O scădere neobișnuită a nivelului apei nu înseamnă automat că rezervorul este fisurat. Pierderea poate proveni din corpul rezervorului, din racorduri, robinete, garnituri, preaplin sau din instalația conectată.
Primul pas este localizarea zonei din care se pierde apa. Pentru un diagnostic relevant trebuie observat dacă pierderea apare permanent, numai când rezervorul este plin peste un anumit nivel sau doar atunci când instalația conectată funcționează.
Nu repara rezervorul înainte să stabilești dacă apa se pierde efectiv prin rezervor sau prin una dintre componentele conectate la acesta.
Dacă nivelul scade atunci când nu există consum intenționat, este justificată verificarea instalației pentru pierderi. Totuși, simpla scădere a nivelului nu identifică locul problemei.
Verifică vizual corpul rezervorului și zonele accesibile din jurul racordurilor, robinetelor, fitingurilor de trecere, preaplinului și conductelor conectate. Urmele persistente de apă sau umezeală pot ajuta la localizarea zonei care trebuie investigată.
În cazul unui rezervor exterior deschis sau al unor configurații speciale, trebuie luate în calcul și alte cauze ale modificării nivelului. Diagnosticul trebuie raportat la construcția concretă a sistemului.
O pierdere aparent asociată rezervorului poate avea mai multe surse:
Apa observată lângă un racord nu dovedește automat că racordul este cauza. Apa se poate deplasa pe suprafața rezervorului sau a conductei înainte să devină vizibilă.
O scurgere în zona unui racord poate avea drept cauză o garnitură deteriorată sau poziționată necorespunzător, un filet sau un fiting incompatibil, o etanșare incorectă, deteriorarea unei componente ori solicitarea mecanică transmisă de conductă către rezervor.
Trebuie verificat ansamblul complet, nu doar piesa din care pare să picure apa.
În special la racordurile montate prin peretele rezervorului, modul de instalare și etanșare trebuie să respecte construcția produsului și indicațiile producătorului.
Nu ca regulă generală. Strângerea suplimentară poate rezolva doar anumite situații și numai dacă aceasta este intervenția corectă pentru tipul respectiv de racord.
O strângere excesivă poate deforma garnitura, deteriora filetul, fitingul sau zona rezervorului pe care acesta este montat.
Dacă există o scurgere, trebuie identificată cauza etanșării necorespunzătoare înainte de aplicarea unei forțe suplimentare.
Garniturile contribuie la etanșarea anumitor racorduri, dar nu sunt universale. Materialul, forma și dimensiunea trebuie să fie compatibile cu fitingul, fluidul și condițiile de utilizare.
O garnitură vizibil deteriorată, deformată sau montată incorect poate explica o pierdere, însă înlocuirea acesteia nu rezolvă problema dacă există și o deformare a racordului, o fisură sau o solicitare mecanică a ansamblului.
Pentru apă destinată consumului uman trebuie utilizate componente și materiale declarate pentru aplicația respectivă.
O pierdere în zona robinetului poate proveni din mecanismul acestuia, din conexiunea cu conducta, din garnitură, din filet sau din fitingul prin care este realizată legătura cu rezervorul.
De aceea, simpla înlocuire a robinetului nu este întotdeauna soluția.
Dacă problema reapare după intervenție, trebuie verificat dacă există o solicitare mecanică, o incompatibilitate între componente sau o deteriorare în zona de montaj.
În sistemele în care umplerea rezervorului este controlată printr-un mecanism cu flotor, acesta poate comanda oprirea sau permiterea alimentării în funcție de nivelul apei.
Dacă mecanismul nu funcționează corespunzător, rezervorul se poate umple peste nivelul normal și apa poate ajunge la preaplin. În această situație, apa observată în exterior nu trebuie interpretată automat ca o fisură a rezervorului.
Trebuie verificat dacă nivelul este controlat corect și dacă preaplinul funcționează conform proiectării sistemului.
Preaplinul are rolul prevăzut de configurația rezervorului pentru evacuarea apei atunci când nivelul ajunge în zona respectivă. Acesta trebuie dimensionat și instalat conform sistemului și nu trebuie obturat pentru a opri aparent o pierdere de apă.
Dacă prin preaplin se evacuează apă în mod repetat atunci când acest lucru nu ar trebui să se întâmple, trebuie investigată cauza nivelului excesiv, inclusiv sistemul de alimentare și controlul prin flotor, dacă există.
O fisură în corpul rezervorului trebuie evaluată înainte de aplicarea unei soluții de reparație. Contează materialul rezervorului, poziția și dimensiunea fisurii, cauza apariției, solicitările din zona respectivă și destinația apei stocate.
Nu orice fisură înseamnă automat că rezervorul trebuie înlocuit, dar nici orice fisură nu poate fi reparată în siguranță.
În cazul rezervoarelor din polietilenă sau alte materiale plastice, metoda de reparație trebuie să fie compatibilă cu materialul și permisă pentru produsul respectiv.
Adezivii universali, benzile de etanșare și alte reparații improvizate nu trebuie considerate soluții permanente pentru corpul unui rezervor.
Repararea fisurii fără identificarea cauzei poate duce la reapariția problemei.
O deteriorare poate fi asociată cu impactul, solicitarea produsă de conducte sau racorduri, suportul necorespunzător, deformarea rezervorului, condițiile de montaj, înghețul sau alte solicitări pentru care rezervorul nu a fost proiectat.
Dacă factorul care a produs fisura rămâne prezent, simpla etanșare a zonei afectate poate să nu rezolve problema.
Deformarea nu trebuie atribuită automat degradării materialului. Apa stocată are o masă importantă, iar rezervorul și suprafața pe care acesta este instalat trebuie să suporte condițiile de exploatare prevăzute de producător.
Un suport necorespunzător, o suprafață de montaj nepotrivită, solicitările transmise prin conducte sau utilizarea într-o configurație pentru care rezervorul nu a fost proiectat pot contribui la deformare.
Dacă forma rezervorului s-a modificat vizibil, trebuie verificată atât integritatea acestuia, cât și modul de instalare.
Nu. Un rezervor destinat instalării subterane trebuie evaluat împreună cu condițiile specifice de montaj prevăzute de producător.
Solul, umplutura din jurul rezervorului, apa subterană, încărcările exercitate deasupra și modul de ancorare sau instalare pot fi relevante, în funcție de produs.
Un rezervor proiectat pentru montaj suprateran nu trebuie îngropat doar pentru că materialul sau forma par similare cu ale unui rezervor subteran.
Fisurile care evoluează, deformările importante, deteriorarea zonelor portante sau modificările vizibile ale corpului rezervorului trebuie tratate diferit față de o simplă garnitură care nu mai etanșează.
În asemenea situații trebuie stabilit dacă producătorul permite repararea și dacă rezervorul mai poate fi utilizat în condițiile pentru care a fost proiectat.
Pentru un rezervor care stochează apă destinată consumului uman, trebuie evaluată suplimentar compatibilitatea materialelor și a oricărei metode de reparație cu această utilizare.
Dacă există o deteriorare structurală evidentă, o pierdere importantă, o deformare care evoluează sau suspiciunea că rezervorul nu mai este stabil, continuarea utilizării fără evaluarea cauzei poate agrava problema.
Un rezervor de capacitate mare conține o masă semnificativă de apă, iar o cedare necontrolată poate produce pagube în zona în care este instalat.
În aceste situații este necesară evaluarea instalației și a rezervorului înainte de revenirea la exploatarea normală.
În loc să începi direct cu repararea rezervorului, urmărește problema în această ordine:
O scurgere nu trebuie tratată doar în punctul în care apa devine vizibilă. Diagnosticul corect urmărește cauza, de la instalația conectată și accesorii până la corpul rezervorului și condițiile sale de montaj.
În partea a doua analizăm problemele legate de apa din rezervor: apă tulbure, sedimente, mirosuri, apă de ploaie, contaminare, duritate, filtrare și situațiile în care este necesară analiza apei înainte de alegerea unei soluții de tratare.
Apa tulbure, colorată sau cu particule vizibile nu indică automat o problemă a rezervorului. Modificarea poate proveni din sursa de alimentare, din sistemul de colectare, din conducte, din sedimente acumulate în rezervor sau din alte componente ale instalației.
Primul pas este să stabilești unde apare problema. Dacă apa are același aspect înainte să intre în rezervor, cauza trebuie căutată în amonte. Dacă modificarea apare numai după stocare, rezervorul și instalația asociată trebuie investigate.
Aspectul, mirosul și gustul apei sunt indicii utile, dar nu identifică singure contaminantul și nu demonstrează că apa este sau nu este sigură pentru consum.
Particulele depuse pe fundul rezervorului pot avea surse diferite. Acestea pot proveni din apa de alimentare, din sistemul de colectare a apei de ploaie, din conducte sau din alte componente aflate înaintea rezervorului.
În cazul unui puț sau foraj, particulele pot proveni chiar din sursa de apă. Într-un sistem de colectare a apei pluviale, acoperișul, jgheaburile și traseul până la rezervor pot transporta praf, particule organice și alte impurități.
De aceea, simpla curățare a rezervorului poate elimina sedimentele existente, dar nu rezolvă cauza dacă acestea continuă să intre odată cu apa.
Comparația apei în diferite puncte ale instalației poate ajuta la localizarea problemei.
Este util să stabilești:
Această diferențiere evită montarea unui filtru sau curățarea repetată a rezervorului pentru o problemă care provine, de fapt, din altă parte.
Apa colectată de pe acoperiș preia caracteristicile întregului traseu de colectare. Acoperișul, jgheaburile, burlanele, filtrele și rezervorul pot influența cantitatea și tipul impurităților care ajung în apă.
Frunze, praf, particule organice și alte materiale pot fi antrenate de precipitații. Din acest motiv, gestionarea apei pluviale nu începe doar la rezervor.
Sistemele de filtrare sau separare trebuie alese în funcție de configurația instalației și de utilizarea finală a apei.
Apa de ploaie nu trebuie considerată automat apă potrivită pentru consum doar pentru că este limpede după stocare sau filtrare.
Capacul și punctele de acces au un rol important în protejarea apei împotriva pătrunderii nedorite a impurităților, însă rezervorul trebuie utilizat în configurația pentru care a fost proiectat.
Nu este corect să recomandăm etanșarea completă și improvizată a tuturor deschiderilor. Unele rezervoare necesită ventilație, iar sistemele de umplere, aerisire și preaplin trebuie să poată funcționa conform proiectării lor.
Protecția împotriva impurităților trebuie realizată fără blocarea elementelor necesare funcționării normale a rezervorului.
Turbiditatea arată că apa conține particule sau alte elemente care îi modifică transparența, dar observația vizuală nu identifică natura acestora.
Apa tulbure poate avea cauze diferite, iar diagnosticul trebuie făcut în contextul sursei și instalației.
Nu trebuie presupus că turbiditatea persistentă demonstrează o fisură, o etanșare defectuoasă sau contaminare microbiologică.
Dacă apa este destinată consumului uman și apare o modificare persistentă sau neobișnuită, evaluarea calității apei poate necesita analize corespunzătoare înainte de alegerea tratamentului.
Mirosul este un semnal care merită investigat, dar nu permite identificarea sigură a cauzei.
Un miros neobișnuit poate avea legătură cu sursa apei, timpul de stocare, procese microbiologice sau chimice, contaminarea externă ori materialele din rezervor și instalație.
Este util să verifici dacă mirosul există în apa proaspătă înainte de rezervor sau apare numai după stocare. Această diferență poate orienta investigația către sursă sau către sistemul de stocare și distribuție.
Nu diagnostica o contaminare bacteriană numai după miros. Confirmarea unei probleme microbiologice necesită metode adecvate de analiză.
Nu putem stabili siguranța apei doar după durata de stocare. Calitatea acesteia depinde de sursă, temperatură, condițiile rezervorului, protecția împotriva contaminării și destinația apei.
Stocarea poate influența calitatea apei, dar nu există o perioadă universală după care orice apă dintr-un rezervor devine automat necorespunzătoare.
Pentru apa destinată consumului uman, evaluarea trebuie făcută în raport cu cerințele aplicabile și, atunci când există suspiciuni, prin analiză.
Cărbunele activ poate fi utilizat pentru reducerea anumitor substanțe și probleme de gust sau miros, în funcție de tipul filtrului și de contaminanții prezenți.
Nu reprezintă însă o soluție universală pentru orice apă care miroase neplăcut și nu trebuie folosit ca substitut pentru identificarea cauzei.
În special, montarea unui filtru cu cărbune activ nu demonstrează că o apă suspectă din punct de vedere microbiologic a devenit sigură pentru consum.
Un sistem de filtrare mecanică poate reține anumite particule dacă este ales corespunzător pentru dimensiunea particulelor, debitul și aplicația respectivă.
Filtrarea nu elimină însă automat sedimentele deja acumulate în rezervor și nici nu rezolvă cauza apariției lor.
Dacă filtrul se încarcă foarte repede sau sedimentele reapar după curățare, trebuie investigată sursa particulelor.
Nu. Termenul „sedimente” poate descrie particule depuse, în timp ce depunerile asociate durității apei au altă origine.
Duritatea apei este legată în principal de prezența ionilor de calciu și magneziu dizolvați. Un filtru mecanic pentru particule nu elimină acești ioni și, prin urmare, nu dedurizează apa.
În același mod, prezența unor particule pe fundul rezervorului nu demonstrează automat că apa este dură.
Sedimentele, duritatea, depunerile minerale și contaminarea microbiologică sunt probleme diferite și necesită metode diferite de diagnostic și tratare.
Nu. Dezinfectarea și controlul durității apei sunt procese diferite.
Clorul sau alte metode de dezinfecție nu trebuie prezentate ca soluții pentru eliminarea calciului și magneziului dizolvat sau pentru rezolvarea generică a depunerilor minerale.
Dacă problema este duritatea apei, aceasta trebuie evaluată și tratată printr-o tehnologie adecvată obiectivului urmărit.
Dezinfectarea nu trebuie aplicată automat doar pentru că apa are un miros sau un aspect neobișnuit.
Necesitatea, metoda, produsul utilizat, concentrația și timpul de contact depind de destinația apei, caracteristicile instalației și problema care trebuie rezolvată.
Pentru apa destinată consumului uman trebuie utilizate numai proceduri și produse corespunzătoare acestei aplicații.
Nu este recomandată aplicarea unei rețete universale de clorinare fără stabilirea volumului, scopului intervenției și procedurii corecte.
Metoda de curățare depinde de tipul rezervorului, material, dimensiuni, acces, destinația apei și natura depunerilor.
Nu toate rezervoarele trebuie curățate prin aceeași procedură și nu trebuie utilizate automat detergenți, dezinfectanți sau alte substanțe chimice.
Pentru rezervoarele destinate apei potabile, materialele și procedurile utilizate trebuie să fie compatibile cu această destinație.
În cazul rezervoarelor mari sau al celor cu acces interior, curățarea trebuie analizată și din perspectiva siguranței intervenției.
Nu trebuie recomandată intrarea unei persoane într-un rezervor ca metodă obișnuită de curățare.
Un rezervor poate constitui un spațiu închis, iar accesul în interior poate implica riscuri care nu sunt evidente din exterior. Golirea rezervorului nu transformă automat interiorul într-un spațiu sigur pentru acces.
Dacă întreținerea necesită intrarea în rezervor, aceasta trebuie realizată prin proceduri și de către persoane competente pentru condițiile respective.
Analiza este deosebit de relevantă atunci când apa este destinată consumului uman și există modificări persistente de miros, gust, culoare sau turbiditate, suspiciune de contaminare ori incertitudine privind calitatea sursei.
Parametrii care trebuie analizați nu se aleg identic în toate situațiile. Aceștia depind de sursa apei, utilizare și problema suspectată.
Un rezultat de laborator permite alegerea unei soluții de tratare pe baza unei probleme măsurate, nu doar pe baza aspectului apei.
Nu începe cu produsul. Începe cu problema pe care trebuie să o rezolvi.
Filtrarea mecanică este destinată anumitor particule. Dedurizarea urmărește reducerea durității. Cărbunele activ poate fi utilizat pentru anumite substanțe și probleme organoleptice. Dezinfecția urmărește controlul microbiologic în condițiile pentru care este proiectată.
Niciuna dintre aceste tehnologii nu trebuie prezentată ca soluție universală pentru „apa murdară”.
Ordinea corectă este: identifici sursa problemei, măsori parametrii relevanți atunci când este necesar și abia apoi alegi tehnologia de tratare.
Apa limpede nu este automat sigură pentru consum, iar apa tulbure nu demonstrează singură cauza problemei. În același mod, mirosul nu identifică microorganismul sau substanța responsabilă.
Diagnosticul trebuie să diferențieze problema sursei de o problemă apărută în rezervor sau în instalația de distribuție.
Pentru apa tehnică, de irigații sau pluvială, cerințele pot fi diferite față de cele pentru apa destinată consumului uman. Destinația apei trebuie stabilită înainte de alegerea metodei de curățare, filtrare sau tratare.
În partea a treia analizăm degradarea rezervorului, expunerea la exterior, înghețul, rezervoarele supraterane și subterane, întreținerea preventivă și criteriile după care decizi dacă rezervorul poate fi reparat sau trebuie înlocuit.
Durabilitatea unui rezervor depinde de material, construcție, destinația declarată de producător, condițiile de instalare și modul de exploatare. Nu orice modificare de aspect indică degradarea materialului și nu toate rezervoarele reacționează identic la expunerea la exterior.
Prevenția începe prin utilizarea rezervorului în condițiile pentru care a fost proiectat. Un rezervor destinat montajului suprateran, unul proiectat pentru instalare subterană și unul destinat apei potabile pot avea cerințe diferite.
Respectarea condițiilor de instalare este la fel de importantă ca întreținerea rezervorului după punerea în funcțiune.
Radiația ultravioletă poate afecta în timp anumite materiale plastice, dar comportamentul unui rezervor la exterior depinde de materialul și construcția produsului.
Rezervoarele proiectate pentru utilizare la exterior pot utiliza materiale și soluții constructive adaptate condițiilor de expunere declarate de producător. De aceea, simplul fapt că un rezervor din polietilenă este amplasat la exterior nu demonstrează că acesta se va degrada rapid.
Nu trebuie improvizată o protecție care modifică ventilația, accesul, stabilitatea sau condițiile de instalare. Dacă este necesară protejarea suplimentară a rezervorului, soluția trebuie să respecte cerințele produsului.
Nu automat. Modificarea culorii suprafeței poate reprezenta un indiciu care merită evaluat, dar nu stabilește singură integritatea structurală a rezervorului.
Mai relevante sunt fisurile, deformările neobișnuite, pierderile de apă, deteriorarea zonelor de racordare și orice modificare care afectează stabilitatea sau funcția pentru care rezervorul a fost proiectat.
Dacă există semne de deteriorare structurală, evaluarea trebuie făcută în raport cu materialul și indicațiile producătorului.
Apa are o masă semnificativă, iar încărcarea crește odată cu volumul stocat. Rezervorul plin și suprafața pe care acesta este montat trebuie să poată suporta condițiile de exploatare prevăzute.
O bază necorespunzătoare poate produce solicitări asupra corpului rezervorului și a racordurilor. În funcție de construcție, o susținere neuniformă poate favoriza deformări sau poate transmite solicitări în zone pentru care acestea nu au fost prevăzute.
Suprafața și modul de instalare trebuie realizate conform cerințelor producătorului, nu după o regulă universală aplicată tuturor rezervoarelor.
Da, dacă instalația transmite solicitări mecanice necorespunzătoare către racordurile rezervorului. Greutatea conductelor, alinierea incorectă sau alte solicitări pot afecta fitingurile și zonele în care acestea sunt montate.
O scurgere repetată în jurul aceluiași racord nu trebuie tratată doar prin înlocuirea garniturii. Trebuie verificat dacă instalația conectată solicită mecanic zona respectivă.
Racordurile trebuie realizate conform configurației și cerințelor rezervorului.
Rezervoarele subterane necesită o abordare diferită de cele supraterane. Corpul rezervorului interacționează cu mediul în care este instalat, iar condițiile de montaj pot influența solicitările la care acesta este supus.
În funcție de produs, pot conta pregătirea amplasamentului, materialele din jurul rezervorului, nivelul apei subterane, condițiile de umplere, ancorarea și încărcările care pot apărea deasupra zonei de instalare.
Aceste cerințe sunt specifice produsului. Nu trebuie improvizată îngroparea unui rezervor care nu este declarat pentru montaj subteran.
Nu trebuie presupus acest lucru doar pentru că rezervorul este instalat sub pământ.
Capacitatea zonei de instalare de a suporta sarcini provenite din trafic depinde de proiectarea sistemului, rezervor, adâncime, elementele constructive și soluțiile prevăzute de producător.
Dacă produsul și configurația de montaj nu sunt declarate pentru asemenea solicitări, zona nu trebuie tratată automat ca suprafață carosabilă.
Problema principală nu este simplul fapt că temperatura exterioară scade, ci posibilitatea ca apa să înghețe în zone expuse condițiilor respective.
La îngheț, apa își modifică volumul, iar acest fenomen poate solicita rezervorul, conductele, robinetele, vanele și alte accesorii în care apa rămâne captivă.
Riscul depinde de amplasare, temperaturile la care este expus sistemul, construcția rezervorului și a instalației și modul de exploatare.
Nu există o regulă universală. Strategia depinde de tipul rezervorului, amplasare, utilizare și instrucțiunile producătorului.
Pentru un sistem care nu va fi utilizat într-o perioadă cu risc de îngheț, poate fi necesară o procedură specifică de pregătire pentru sezonul rece. Aceasta trebuie să includă nu doar rezervorul, ci și componentele instalației în care poate rămâne apă.
Nu trebuie presupus că un rezervor este protejat doar pentru că a fost golit parțial sau că trebuie menținut obligatoriu plin pe timpul iernii.
Fără a stabili un calendar universal, este util să urmărești starea vizibilă a sistemului și orice modificare față de funcționarea normală.
În funcție de instalație, pot fi urmărite:
Frecvența verificărilor trebuie adaptată tipului de rezervor, sursei apei, condițiilor de exploatare și cerințelor producătorului.
Nu putem stabili un interval anual valabil pentru toate rezervoarele.
Necesitatea curățării depinde de sursa apei, cantitatea și tipul sedimentelor, destinația apei, construcția rezervorului și condițiile de utilizare.
Un rezervor pentru apă pluvială poate avea un profil de contaminare diferit de unul alimentat dintr-o altă sursă. În cazul apei destinate consumului uman trebuie respectate cerințele aplicabile privind calitatea și igiena apei.
Întreținerea trebuie stabilită pe baza condițiilor reale și a documentației sistemului, nu după un interval generic.
Destinația rezervorului este esențială atunci când alegi materialele, accesoriile și metodele de întreținere sau reparație.
Un material sau o metodă de etanșare acceptabilă într-o aplicație tehnică nu trebuie considerată automat potrivită pentru stocarea apei destinate consumului uman.
Pentru apă potabilă trebuie verificate compatibilitatea rezervorului și a componentelor cu această utilizare, precum și materialele introduse ulterior prin reparații sau modificări.
Aceeași diferențiere este necesară atunci când alegi procedurile de curățare, dezinfecție și tratare a apei.
Posibilitatea unei reparații depinde de material, tipul deteriorării, poziția acesteia, cauza care a produs-o și metodele acceptate pentru produsul respectiv.
O problemă locală la un accesoriu sau la o garnitură trebuie diferențiată de o fisură a corpului rezervorului sau de o deformare structurală.
Înainte de repararea unei fisuri trebuie eliminată, atunci când este posibil, cauza care a produs solicitarea. Altfel, deteriorarea poate reapărea chiar dacă zona a fost temporar etanșată.
Pentru apa destinată consumului uman, orice material utilizat în zona aflată în contact cu apa trebuie să fie adecvat aplicației respective.
Înlocuirea poate deveni necesară atunci când integritatea structurală nu mai poate fi asigurată, deteriorarea este extinsă, deformarea compromite utilizarea normală sau producătorul nu permite o reparație sigură pentru problema respectivă.
Decizia nu trebuie bazată exclusiv pe vechimea rezervorului. Un rezervor mai vechi nu este automat inutilizabil, iar unul relativ nou poate suferi deteriorări dacă este instalat sau exploatat necorespunzător.
Starea reală și cauza problemei sunt mai relevante decât o limită generică exprimată în ani.
O verificare tehnică este justificată în special atunci când observi:
În aceste situații, simpla remediere a simptomului poate să nu fie suficientă. Trebuie identificată cauza înainte ca rezervorul să fie readus în exploatare normală.
Nu este recomandată aplicarea unor adezivi, etanșanți sau materiale de reparație fără verificarea compatibilității cu rezervorul și cu destinația apei.
Nu trebuie perforat corpul rezervorului în orice zonă pentru montarea unui accesoriu nou. Pozițiile și metodele de racordare trebuie să respecte construcția produsului.
Nu trebuie obturat preaplinul sau sistemul de aerisire pentru a opri aparent o problemă și nu trebuie aplicată o forță excesivă asupra racordurilor pentru a elimina o scurgere.
De asemenea, nu este recomandată intrarea într-un rezervor pentru curățare sau reparație fără procedurile de siguranță corespunzătoare unui posibil spațiu închis.
Prevenția eficientă nu înseamnă efectuarea acelorași operațiuni în fiecare lună sau în fiecare an. Înseamnă utilizarea rezervorului conform destinației sale și observarea din timp a modificărilor relevante.
O strategie corectă include:
O problemă observată la rezervor nu trebuie tratată automat ca o defecțiune a corpului acestuia. Pierderea poate proveni din racorduri sau instalația conectată, sedimentele pot veni din sursa de apă, iar modificările de miros sau aspect nu identifică singure o contaminare.
În același timp, fisurile, deformările și pierderile repetate trebuie analizate împreună cu suportul, conductele și condițiile de instalare. Pentru rezervoarele subterane, respectarea configurației de montaj este deosebit de importantă.
Ordinea corectă este: identifici tipul rezervorului și destinația apei, localizezi problema, stabilești cauza și abia apoi alegi reparația, întreținerea sau soluția de tratare.
Pentru apa destinată consumului uman, siguranța nu poate fi stabilită doar după aspect, gust sau miros. Atunci când există suspiciuni privind calitatea apei, analiza parametrilor relevanți trebuie să preceadă alegerea unei soluții de filtrare sau tratare.
Un rezervor utilizat și întreținut corect trebuie evaluat după starea sa reală și după cerințele producătorului, nu după intervale universale de curățare, durate de viață presupuse sau reparații improvizate.
